EXTRANEITÁTE s.f. (Liv.) 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei alte legi. 2. Situația juridică a cuiva care se află într-o țară străină. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. extranéité]. substantiv femininextraneitate
EXTRANEITÁTE s. f. 1. caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei alte legi. 2. situație juridică a cuiva care se află într-o țară străină. (< fr. extranéité) substantiv femininextraneitate
extraneitáte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. extraneitắții substantiv femininextraneitate
EXTRANEITÁTE s. f. 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei legi nenaționale. 2. Situația juridică a unei persoane care se află într-o țară străină. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. extranéité. substantiv femininextraneitate
extraneitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | extraneitate | extraneitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | extraneități | extraneității |
plural | — | — |