exterminare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeexterminare
- Vezi aici mai multe rimeexterminare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuex
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuext
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
EXTERMINÁRE s.f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminație. [< extermina]. substantiv femininexterminare
extermináre s. f., g.-d. art. exterminắrii; pl. exterminắri substantiv femininexterminare
EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, masacrare; exterminațiune. – V. extermina. substantiv femininexterminare
EXTERMINÁRE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; distrugere, nimicire, stîrpire. Semnatarii acordului să-și ia angajamentul solemn și necondiționat de a nu folosi arma atomică, arma cu hidrogen și alte arme de exterminare în masă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860. Uzinele de arme și muniții măreau depozitele de proiectile, fabricau artileria trebuincioasă exterminării. ARGHEZI, P. T. 68. substantiv femininexterminare
*exterminațiúne f. (lat. exterminátio, -ónis). Acțiunea de a extermina. – Și -áție, dar maĭ des -áre. substantiv femininexterminațiune
*extérmin și -éz, a -á v. tr. (lat. extérmino, -áre, d. ex, afară din, și terminus, hotar). Nimicesc, distrug de tot, prăpădesc: a extermina un popor. verb tranzitivextermin
EXTERMINÁ vb. tr. a nimici complet, a distruge. (< fr. exterminer, lat. exterminare) verb tranzitivextermina
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină verb tranzitivextermina
EXTERMINÁ vb. I. tr. A nimici complet, a face să dispară cu totul; a stârpi în masă. [P.i. extérmin, 3,6 -nă. / < fr. exterminer, lat. exterminare]. verb tranzitivextermina
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare. verb tranzitivextermina
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A distruge complet, a nimici cu totul, a rade de pe fața pămîntului; a ucide, a stîrpi. V. prăpădi. Ploaia se auzea șuroind nesfîrșit și monoton, ca o putere rea și tenace care n-are nevoie de nici o grabă, ca să potopească tot, să putrezească tot, să extermine tot. C. PETRESCU, C. V. 100. verb tranzitivextermina
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiexterminare
| exterminare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | exterminare | exterminarea |
| plural | exterminări | exterminările | |
| genitiv-dativ | singular | exterminări | exterminării |
| plural | exterminări | exterminărilor | |