EXCREMÉNT s.n. (De obicei la pl.) Materie evacuată pe cale naturală din corpul animalelor prin defecație; materii fecale. [Pl. -te, var. escrement s.n. / < fr. excrément, cf. lat. excrementum]. substantiv neutruexcrement
EXCREMÉNT s. n. (pl.) fecale. (< fr. excrément, lat. excrementum) substantiv neutruexcrement
*excremént n., pl. e (lat. ex-crementum, d. ex-cérbere, a cerne, a separa). Fiziol. Materie eliminată din corp pe căile naturale, maĭ ales vorbind de materiile fecale. substantiv neutruexcrement
excremént s. n., pl. excreménte substantiv neutruexcrement
EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum. substantiv neutruexcrement
EXCREMÉNT, excremente, s. n. (Mai ales la pl.) Materie eliminată din corpul oamenilor sau al animalelor; materii fecale. substantiv neutruexcrement
excremente n. pl. tot ce iese din corp într´un mod natural. substantiv neutruexcremente
excrement substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | excrement | excrementul |
plural | excremente | excrementele | |
genitiv-dativ | singular | excrement | excrementului |
plural | excremente | excrementelor |