eunuc definitie

EUNÚC s.m. 1. Bărbat castrat căruia îi era încredințată paza unui harem la musulmani. 2. (Fig.) Om laș, fricos, lipsit de energie. [< fr. eunuque, it. eunuco, cf. gr. eunoukhos]. substantiv masculineunuc

EUNÚC s. m. 1. (în Orient) bărbat castrat, paznic al unui harem. 2. nume dat ofițerilor regilor evrei, însărcinați cu garda camerei acestora. 3. ofițer care avea în grijă garderoba și iatacul împăratului în Imperiul Roman de Răsărit. 4. (fig.) om laș, fricos, lipsit de energie virilă. (< fr. eunuque, lat. eunuchus) substantiv masculineunuc

*eŭnúc m. (vgr. eunûhos). Castrat (hadîn, scapeț) care păzește femeile din harem. V. famen. substantiv masculineŭnuc

eunúc (e-u-) s. m., pl. eunúci substantiv masculineunuc

eunuc m. om însărcinat cu paza femeilor unui harem: famen, scopit. substantiv masculineunuc

EUNÚC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului; hadâmb, famen. [Pr.: e-u-] – Din fr. eunuque, lat. eunuchus. substantiv masculineunuc

EUNÚC, eunuci, s. m. (La turci) Bărbat castrat folosit ca paznic la curtea sultanului (în special pentru paza haremului). V. famen. Eu știu unde se află ascunsă comoara regelui Dromichet!... izbucni neașteptat un glas ascuțit de eunuc, un sclav persan. C. PETRESCU, R. DR. 12. Sar eunucii, vin, îl prind – Se-ntoarce-arabul răsărind Cu ochii înghețați. COȘBUC, P. I 114. – Pronunțat: e-u-. substantiv masculineunuc