ETATIZÁ vb. I. tr. A trece ceva în proprietatea statului. V. naționaliza. [< fr. étatiser]. verb tranzitivetatiza
ETATIZÁ vb. tr. a trece (bunuri, întreprinderi) în administrarea statului. (< fr. étatiser) verb tranzitivetatiza
*etatíst, -izéz, -ízm, V. stat-. verb tranzitivetatist
etatizá (a ~) (a trece în proprietatea statului) vb., ind. prez. 3 etatizeáză verb tranzitivetatiza
ETATIZÁ, etatizez, vb. I. Tranz. A trece un bun, o întreprindere sau o proprietate particulară în proprietatea ori în administrarea statului. – Din fr. étatiser. verb tranzitivetatiza
ETATIZÁ, etatizez, vb. I. Tranz. A trece (un bun) în proprietatea statului. V. naționaliza. verb tranzitivetatiza
*statizéz v. tr. (d. stat). Reduc în puterea statuluĭ orĭ asimilez în drepturĭ cu așezămintele statuluĭ. – Fals et- (după fr.). verb tranzitivstatizez
etatiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)etatiza | etatizare | etatizat | etatizând | singular | plural | ||
etatizând | etatizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | etatizez | (să)etatizez | etatizam | etatizai | etatizasem | |
a II-a (tu) | etatizezi | (să)etatizezi | etatizai | etatizași | etatizaseși | ||
a III-a (el, ea) | etatizează | (să)etatizai | etatiza | etatiză | etatizase | ||
plural | I (noi) | etatizăm | (să)etatizăm | etatizam | etatizarăm | etatizaserăm | |
a II-a (voi) | etatizați | (să)etatizați | etatizați | etatizarăți | etatizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | etatizează | (să)etatizeze | etatizau | etatizară | etatizaseră |