estimare definitie

ESTIMÁRE s.f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; prețuire, estimație. [< estima]. substantiv femininestimare

estimáre s. f., g.-d. art. estimắrii; pl. estimắri substantiv femininestimare

ESTIMÁRE, estimări, s. f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; evaluare (aproximativă), estimație. – V. estima. substantiv femininestimare

ESTIMÁRE, estimări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a estima; evaluare, prețuire. substantiv femininestimare

ESTIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun sau a unui obiect; a evalua, a prețui. [< fr. estimer, it. estimare, lat. aestimare]. verb tranzitivestima

ESTIMÁ vb. tr. a evalua cu aproximație, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete. (< fr. estimer, lat. aestimare) verb tranzitivestima

estimá (a ~) vb., ind. prez. 3 estimeáză verb tranzitivestima

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare. verb tranzitivestima

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A determina prețul, cantitatea, valoarea exactă a unui lucru; a evalua, a prețui. Estimăm... numai briliantele, căci numai ele ne interesează. Oricînd se pot demonta și a doua zi reapar în vitrină. C. PETRESCU, A. 326. Exacta cîtime a stînjenilor n-am putut-o estima. I. IONESCU, M. 22. verb tranzitivestima

*estiméz v. tr. (lat. áestimo, -áre. V. stimez). Evaluez, prețuĭesc, hotărăsc valoarea: a estima o casă. verb tranzitivestimez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiestimare

estimare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	estimare	estimarea
nominativ-acuzativ	plural	estimări	estimările
genitiv-dativ	singular	estimări	estimării
genitiv-dativ	plural	estimări	estimărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z