esențial definitie

ESENȚIÁL, -Ă adj. Care aparține esenței unui lucru; fundamental, primordial. [Pron. -ți-al. / cf. it. essenziale, fr. essentiel, lat. essentialis]. adjectiv esențial

ESENȚIÁL, -Ă adj. care ține de esența unui lucru, referitor la esență: fundamental, principal. (< fr. essentiel, lat. essentialis) adjectiv esențial

*esențiál, -ă adj. (lat. essentialis). Care e de esența unuĭ lucru: rațiunea e esențială omuluĭ. Necesar, principal: condițiune esențială. S. n. Punctu capital: esențialu e să fiĭ onest. Adv. Pin [!] esență, esențialmente. adjectiv esențial

esențiál (-ți-al) adj. m., pl. esențiáli; f. esențiálă, pl. esențiále adjectiv esențial

esențial a. 1. ce ține de esență; 2. indispensabil: calitate esențială. ║ n. lucru principal: uitați esențialul. ║ adv. 1. prin esență; 2. neapărat; 3. într’un grad foarte înalt. adjectiv esențial

ESENȚIÁL, -Ă, esențiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ține de esență (1), privitor la esență; de prim ordin, fundamental, principal. [Pr.: -ți-al] – Din fr. essentiel, lat. essentialis. adjectiv esențial

ESENȚIÁL, -Ă, esențiali, -e, adj. Care constituie sau privește esența unui lucru, care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; fundamental, de prim ordin. Cu tot avîntul imaginației, stilul [din «Luceafărul»] e tot simplu, al­cătuit din părțile esențiale și principale ale vorbirii. IBRĂILEANU, S. 131. – Pronunțat: -ți-al. adjectiv esențial

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului esențial

esențial   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esențial esențialul esenția esențiala
plural esențiali esențialii esențiale esențialele
genitiv-dativ singular esențial esențialului esențiale esențialei
plural esențiali esențialilor esențiale esențialelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z