ergotism definitie

ERGOTÍSM¹ s.n. (Franțuzism) Manie de a sâcâi, de a șicana. [< fr. ergotisme]. substantiv neutruergotism

ERGOTÍSM² s.n. Intoxicație cu ergotină. [< fr. ergotisme]. substantiv neutruergotism

ERGOTÍSM¹ s. n. manie de a sâcâi, de a șicana. (< fr. ergotisme) substantiv neutruergotism

ERGOTÍSM² s. n. intoxicație gravă cu ergotină. (< fr. ergotisme) substantiv neutruergotism

*ergotízm n. (d. ergotină). Chim. O boală care provine din otrăvirea cu ergotină (de ex., mîncînd pîne [!] de secară făcută din făină în care s’aŭ amestecat și grăunțe cornute. substantiv neutruergotizm

ergotísm (manie, boală) s. n. substantiv neutruergotism

ERGOTÍSM¹ s. n. Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme. substantiv neutruergotism

ERGOTÍSM² s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din fr. ergotisme. substantiv neutruergotism