ERGOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea lucrului mecanic; dinamometru. [< fr. ergomètre, cf. gr. ergon – lucru, metron – măsură]. substantiv neutruergometru
ERGOMÉTRU s. n. aparat folosit în ergometrie. (< fr. ergomètre) substantiv neutruergometru
ergométru (-me-tru) s. n., art. ergométrul; pl. ergométre substantiv neutruergometru
ERGOMÉTRU, ergometre, s. n. Aparat pentru măsurarea lucrului mecanic. – Din fr. ergomètre. substantiv neutruergometru
ergometru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ergometru | ergometrul |
plural | ergometre | ergometrele | |
genitiv-dativ | singular | ergometru | ergometrului |
plural | ergometre | ergometrelor |