ENTELEHÍE s.f. Termen folosit de Aristotel, însemnând scopul lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. [Gen. -iei. / < fr. entéléchie, cf. gr. entelecheia – activitate]. substantiv femininentelehie
ENTELEHÍE s. f. (fil.; la Aristotel) scop lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. (< fr. entéléchie) substantiv femininentelehie
entelehíe s. f., art. entelehía, g.-d. entelehíi, art. entelehíei substantiv femininentelehie
ENTELEHÍE s. f. Noțiune filosofică indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. – Din fr. entéléchie. substantiv femininentelehie
entelehie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | entelehie | entelehia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | entelehii | entelehiei |
plural | — | — |