enorm definitie

ENÓRM, -Ă adj. Foarte mare, imens, colosal. // adv. Foarte mult; extrem de... [< fr. énorme, it. enorme, cf. lat. enormis < ex – afară, norma – regulă]. adjectivenorm

ENÓRM, -Ă I. adj. foarte mare, imens, colosal. II. adv. foarte mult; extrem de... (< fr. énorme, lat. enormis) adjectivenorm

*enórm, -ă adj. (lat. e-normis, d. normă, regulă). Mare peste măsură, excesiv: arbore enorm. Fig. Succes, noroc enorm. Adv. În mod enorm. adjectivenorm

enórm adj. m., pl. enórmi; f. enórmă, pl. enórme adjectivenorm

enorm a. 1. mare peste măsură: un câine enorm; 2. fig. excesiv; o prostie enormă. adjectivenorm

ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de..., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis. adjectivenorm

ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, colosal, uriaș. Asemeni unui bărzăun enorm... dinamul bîzîie înfundat. BOGZA, C. O. 178. Pescarul de la apa Fru­moasei încalță niște cizme enorme de cauciuc pînă la coapse. SADOVEANU, V. F. 83. Un cal... trîntit pe spate, sugrumat de jug, se zbătea din picioare, ca un gîndac enorm, cu fața-n sus. VLAHUȚĂ, O. A. III 50. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult. b) (Urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. « de » formează superlativul acestora) Extrem de..., extraordinar de... Urcuș enorm de greu. adjectivenorm