ENCLÍZĂ s.f. (op. procliză) Postpunerea unui cuvânt, a unei silabe sau a unui alt element. [< fr. enclise, cf. gr. enklisis – înclinare]. substantiv femininencliză
ENCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei silabe sau a unui element neaccentuat în poziție enclitică; postpunere. (< fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, înclinație) substantiv femininencliză
enclíză s. f., g.-d. art. enclízei; pl. enclíze substantiv femininencliză
ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise. substantiv femininencliză
encliză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | encliză | encliza |
plural | enclize | enclizele | |
genitiv-dativ | singular | enclize | enclizei |
plural | enclize | enclizelor |