ELÍCE, elice, s. f. 1. Organ de mașină avînd forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ și care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave sau a fluidului în care se rotește. 2. (Geom.) Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. – Variante: (franțuzism învechit) elísă (GHICA, S. 400), (rar) helíce (BART, S. m. 36) s. f. temporarelice
Elis(s)a v. Dido. temporarelissa