electromotor definitie

ELECTROMOTÓR, -OÁRE adj. Care poate produce curent electric. // s.n. Mașină care transformă energia electrică în energie mecanică; motor electric. [Cf. fr. électromoteur]. adjectivelectromotor

ELECTROMOTÓR, -OÁRE I. adj. care poate produce curent electric. ♦ tensiune (sau forță) ~ oare = tensiune electrică la bornele unui generator, când circuitul exterior este deschis. II. s. n. motor electric. (< fr. électromoteur) adjectivelectromotor

*electromotór n., pl. oare. Motor electric (care preface electricitatea în forță mecanică). adjectivelectromotor

electromotór¹ adj. m., pl. electromotóri; f. sg. și pl. electromotoáre adjectivelectromotor

electromotór² s. n., pl. electromotoáre adjectivelectromotor

ELECTROMOTÓR, -OÁRE, electromotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce curent electric. ◊ Tensiune (sau forță) electromotoare = tensiune electrică la bornele unui generator când circuitul exterior este deschis. 2. S. n. Motor electric. – Din fr. électromoteur. adjectivelectromotor

ELECTROMOTÓR¹, electromotoare, s. n. Mașină în care energia electrică se transformă în energie meca­nică; motor electric. adjectivelectromotor

ELECTROMOTÓR²,-OÁRE, electromotori, -oare, adj. Care poate produce curent electric. Tensiune electromotoare. adjectivelectromotor