electromagnet definitie

ELECTROMAGNÉT s.m. Bucată de fier moale înfășurată într-un fir care capătă proprietăți magnetice sub influența unui curent electric care străbate acel fir. [Cf. germ. Elektromagnet]. substantiv masculinelectromagnet

ELECTROMAGNÉT s. m. 1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub acțiunea unor curenți electrici de conducție. 2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic înfășurat într-un fir, care îl magnetizează temporar sub acțiunea curenților electrici ce străbat acel fir. (< germ. Elektromagnet) substantiv masculinelectromagnet

*electromagnét n., pl. e. Bucată de fer [!] moale magnetizată pintr´un [!] curent electric și care are toate proprietățile unuĭ magnet natural. substantiv masculinelectromagnet

electromagnét s. m., pl. electromagnéți substantiv masculinelectromagnet

electro-magnet m. bară de fier moale magnetizată prin trecerea unui curent electric. substantiv masculinelectromagnet

ELECTROMAGNÉT, electromagneți, s. m. Bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric. ♦ Corp feromagnetic magnetizat temporar. – Din germ. Elektromagnet. substantiv masculinelectromagnet

ELECTROMAGNÉT, electromagneți, s. m. Aparat avînd o bucată de oțel care dobîndește proprietăți magnetice cînd trece un curent electric printr-un fir metalic izolat care o înfășoară. substantiv masculinelectromagnet