edicta definitie
- Vezi aici mai multe rimeedicta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cued
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuedi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucta
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter]. verb tranzitivedicta
EDICTÁ vb. tr. a da un edict; a proclama. (< lat. edictare, fr. édicter) verb tranzitivedicta
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiedicta
| edicta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)edicta | edictare | edictat | edictând | singular | plural | ||
| edictând | edictați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | edictez | (să)edictez | edictam | edictai | edictasem | |
| a II-a (tu) | edictezi | (să)edictezi | edictai | edictași | edictaseși | ||
| a III-a (el, ea) | edictează | (să)edictai | edicta | edictă | edictase | ||
| plural | I (noi) | edictăm | (să)edictăm | edictam | edictarăm | edictaserăm | |
| a II-a (voi) | edictați | (să)edictați | edictați | edictarăți | edictaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | edictează | (să)edicteze | edictau | edictară | edictaseră | ||