ECRUISÁ vb. I. tr. A modifica proprietățile unui metal prin deformații, mai ales prin batere la rece. [Pron. -cru-i-. / < ecruisare]. verb tranzitivecruisa
ECRUISÁ vb. tr. a întări suprafața unui metal prin deformarea acestuia la rece. (după fr. écrouir) verb tranzitivecruisa
ecruisá (a ~) (e-cru-i-) vb., ind. prez. 3 ecruiseáză verb tranzitivecruisa
ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir. verb tranzitivecruisa
ecruisa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ecruisa | ecruisare | ecruisat | ecruisând | singular | plural | ||
ecruisând | ecruisați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ecruisez | (să)ecruisez | ecruisam | ecruisai | ecruisasem | |
a II-a (tu) | ecruisezi | (să)ecruisezi | ecruisai | ecruisași | ecruisaseși | ||
a III-a (el, ea) | ecruisează | (să)ecruisai | ecruisa | ecruisă | ecruisase | ||
plural | I (noi) | ecruisăm | (să)ecruisăm | ecruisam | ecruisarăm | ecruisaserăm | |
a II-a (voi) | ecruisați | (să)ecruisați | ecruisați | ecruisarăți | ecruisaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ecruisează | (să)ecruiseze | ecruisau | ecruisară | ecruisaseră |