echipagiu definitie

credit rapid online ifn

ECHIPÁJ, echipaje, s. n. 1. Întregul personal care face serviciu pe o navă, pe un avion, pe un tanc etc. Găseau că signor Pietro este prea aspru cu echipajul. CAMIL PETRESCU, T. II 181. În dreptul Rusciucului, traserăm către un vapor otoman de război, ne îmbarcă în el și ne dete în a noastră dispoziție vasul, iar pe noi în garda oamenilor de echipaj. BOLINTINEANU, O. 264. 2. (Ieșit din uz) Trăsură cu caii înhămați. Echipajul și omul cel călare trecură ca un fulger pe lîngă mine. ALECSANDRI, C. 116. – Pl. și: echipajuri (EMINESCU, O. I 61). – Variantă: echipágiu, echipagii (C. PETRESCU, S. 167, NEGRUZZI, S. I 37), s. n. substantiv neutruechipaj

ECHIPÁGIU s.n. v. echipaj. substantiv neutruechipagiu

credit rapid online ifn

*echipágiŭ n. și (maĭ des) -áj n., pl. e (fr. équipage). Suită de servitorĭ, caĭ, trăsurĭ ș. a.: echipaju unuĭ principe. Trăsură de lux: a avea echipaj. Toțĭ oameniĭ de pe o corabie (V. nostrom). substantiv neutruechipagiŭ

ECHIPÁGIU s. n. v. echipaj. substantiv neutruechipagiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiechipagiu

echipagiu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echipagiu echipagiul
plural echipagii echipagiile
genitiv-dativ singular echipagiu echipagiului
plural echipagii echipagiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z