dăulare definitie

credit rapid online ifn

DĂULÁRE, dăulări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dăula și rezultatul ei. [Pr.: dă-u-] – V. dăula. substantiv feminindăulare

dăulà v. a slei de puteri. [Și dăhula: origină necunoscută]. verb tranzitivdăulà

credit rapid online ifn

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-.Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec. verb tranzitivdăula

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. (Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi. Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊ Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊ Refl. (În forma dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat: dă-u-. – Variante: dăhulá (ISPIRESCU, la TDRG), dehulá vb. I. verb tranzitivdăula

dăuléz V. dăhulez. verb tranzitivdăulez

dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc. verb tranzitivdăhulez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidăulare

dăulare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăulare dăularea
plural dăulări dăulările
genitiv-dativ singular dăulări dăulării
plural dăulări dăulărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z