dărăcitor definitie

credit rapid online ifn

dărăcitór1 (persoană) s. m., pl. dărăcitóri substantiv masculin și feminindărăcitor

dărăcitór2 (instrument) s. n., pl. dărăcitoáre substantiv masculin și feminindărăcitor

credit rapid online ifn

DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor. substantiv masculin și feminindărăcitor

DĂRĂCITÓR1, dărăcitoare, s. n. Pieptenele cu care se dărăcește; darac. substantiv masculin și feminindărăcitor

DĂRĂCITÓR2, -OÁRE, dărăcitori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în dărăcitul lînii, cînepii, inului etc. substantiv masculin și feminindărăcitor

dărăcitoáre s. f., g.-d. art. dărăcitoárei; pl. dărăcitoáre substantiv masculin și feminindărăcitoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidărăcitor

dărăcitor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dărăcitor dărăcitorul dărăcitoare dărăcitoarea
plural dărăcitori dărăcitorii dărăcitoare dărăcitoarele
genitiv-dativ singular dărăcitor dărăcitorului dărăcitoare dărăcitoarei
plural dărăcitori dărăcitorilor dărăcitoare dărăcitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z