dărac definitie

DĂRÁC s. n. v. darac. substantiv neutrudărac

DARÁC, darace, s. n. Unealtă simplă de pieptănat lîna, cînepa sau inul, formată dintr-o perie mare cu dinți rari de oțel, montată pe un suport. A da lîna la darac. ♦ Mașină folosită în industria textilă pentru scărmănatul și pieptănatul lînii sau al altor materiale textile. ♦ Unealtă folosită de plăpumari, formată din două piese cilindrice dințate care trec una pe lîngă alta și scarmănă lîna. – Variantă: dărác (DELAVRANCEA, S. 8) s. n. substantiv neutrudarac

DĂRÁC s. n. v. darac. substantiv neutrudărac

darác (-ci), s. m. – Unealtă de pieptănat și scărmănat lîna. Tc. darak, tarak (Șeineanu, II, 155), cf. ngr. ταράϰι, bg., sb. darak. – Der. dărăci, vb. (a scărmăna); dărăcit, s. n. (scărmănat); dărăcitor, s. m. (scărmănător). substantiv neutrudarac

darac, daracuri s. n. (er.) act sexual. substantiv neutrudarac

darác s. n., pl. daráce substantiv neutrudarac

darac n. pieptene mare cu dinți cu care se scarmănă lâna sau cânepa. [Turc. DARAK]. substantiv neutrudarac

darác m. (turc. tarak, darak; ngr. tarakí, bg. darak, sîrb. darak, tarak). Șir dupiu de dințĭ de fer înfipțĭ într’un fel de scaun de lemn de dărăcit lîna, cînepa saŭ inu (care va fi țesut apoĭ). V. drigiu, pĭeptenel, raghilă, cesală. substantiv neutrudarac

darác, -e, s.n. – Utilaj mecanic de prelucrat lâna, care a înlocuit tradiționala hrebdincă: „Daracul vechi era acționat cu mâna și avea două palete dreptunghiulare, cu mânere. În partea inferioară exista un câmp de cuie din sârmă. Una din palete, pe care se pune lâna, era fixată pe un scaun sau pe o laviță, iar cealaltă, în formă de pieptene, trăgea lâna și o scălmăna„; „Daracele acționate de apă sunt instrumente mai recente. Ele au existat la Vad și la Remetea Chioarului. Azi daracele sunt acționate cu curent electric. Numărul lor s-a redus odată cu apariția stofelor de fabrică” (Șainelic, 1996, 64). – Din tc. tarak, darak (Șeineanu cf. DER). substantiv neutrudarac

DARÁC, darace, s. n. 1. Unealtă de pieptănat și de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinți mari de oțel, fixați pe un suport. 2. Mașină alcătuită din două piese cu suprafețe cilindrice concentrice și cu dinți în formă de cuie, folosită pentru scărmănatul lânii și al altor materiale textile. [Var.: dărác s. n.] – Din tc. tarak, bg. darak. substantiv neutrudarac

DARÁC, darace, s. n. Unealtă simplă de pieptănat lîna, cînepa sau inul, formată dintr-o perie mare cu dinți rari de oțel, montată pe un suport. A da lîna la darac. ♦ Mașină folosită în industria textilă pentru scărmănatul și pieptănatul lînii sau al altor materiale textile. ♦ Unealtă folosită de plăpumari, formată din două piese cilindrice dințate care trec una pe lîngă alta și scarmănă lîna. – Variantă: dărác (DELAVRANCEA, S. 8) s. n. substantiv neutrudarac