dăhulat definitie

credit rapid online ifn

DĂULÁT, -Ă, dăulați, -te, adj. (Reg.) Sleit de puteri, istovit, spetit, prăpădit. ♦ (Despre lucruri) Stricat, ruinat. [Pr.: dă-u-.Var.: dăhulát, -ă, dehulát, -ă adj.] – V. dăula. adjectivdăulat

DĂHULÁT, -Ă, adj. v. dăulat. adjectivdăhulat

credit rapid online ifn

dăulà v. a slei de puteri. [Și dăhula: origină necunoscută]. verb tranzitivdăulà

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-.Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec. verb tranzitivdăula

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. (Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi. Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊ Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊ Refl. (În forma dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat: dă-u-. – Variante: dăhulá (ISPIRESCU, la TDRG), dehulá vb. I. verb tranzitivdăula

dăhulà v. a dăula: atâta sărcină îl dăhulase de tot ISP. verb tranzitivdăhulà

DĂHULÁ vb. I v. dăula. verb tranzitivdăhula

DĂHULÁ vb. I. v. dăula. verb tranzitivdăhula

dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc. verb tranzitivdăhulez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidăhulat

dăhulat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăhulat dăhulatul dăhula dăhulata
plural dăhulați dăhulații dăhulate dăhulatele
genitiv-dativ singular dăhulat dăhulatului dăhulate dăhulatei
plural dăhulați dăhulaților dăhulate dăhulatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z