dădăcit definitie

credit rapid online ifn

dădăci, dădăcesc v. t. 1. a îngriji (pe cineva) ca pe un copil 2. a da (cuiva) sfaturi inutile verb tranzitivdădăci

dădăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dădăcésc, imperf. 3 sg. dădăceá; conj. prez. 3 dădăceáscă verb tranzitivdădăci

credit rapid online ifn

dădăcì v. a crește un copil. verb tranzitivdădăcì

DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din dădacă. verb tranzitivdădăci

DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A îngriji (în calitate de dădacă) un copil. Alături de părinții mei, în inima mea își are locul mama Sia... femeia de încredere care i-a dădăcit și crescut pe dînșii ca și pe mine. M. I. CARAGIALE, C. 73. 2. Fig. A se ocupa de o persoană (adultă) ca de un copil; a îndruma, a conduce; (fig., ironic) a sfătui insistent, pînă la plictiseală. Uită-te mata pentru ce s-a întors. Ca să gogească și eu să stau și să-l dădăcesc! C. PETRESCU, O. P. II 48. Am cunoscut pe vestitul Kirkireu... care crescuse pe banul Manolache Băleanu și l-a dădăcit pînă la moarte. GHICA, S. 258. verb tranzitivdădăci

dădăcésc v. tr. (d. dădacă). Îngrijesc copiiĭ. V. intr. Trăĭesc ca dădacă. verb tranzitivdădăcesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidădăcit

dădăcit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dădăcit dădăcitul dădăci dădăcita
plural dădăciți dădăciții dădăcite dădăcitele
genitiv-dativ singular dădăcit dădăcitului dădăcite dădăcitei
plural dădăciți dădăciților dădăcite dădăcitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z