dușmănesc definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedușmănesc
- Vezi aici mai multe rimedușmănesc
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuduș
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cusc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuesc
1) dușmănésc, -eáscă adj. Ostil, inamic, de dușman: trupe dușmăneștĭ. adjectivdușmănesc
dușmănésc (înv.) adj. m., f. dușmăneáscă; pl. m. și f. dușmănéști adjectivdușmănesc
dușmănesc a. ce vine dela un dușman, ostil: gând dușmănesc. adjectivdușmănesc
DUȘMĂNÉSC, -EÁSCĂ, dușmănești, adj. (Înv.) Al dușmanilor, privitor la dușmani. ♦ Dușmănos. – Dușman + suf. -esc. adjectivdușmănesc
DUȘMĂNÉSC, -EÁSCĂ, dușmănești, adj. (Învechit) Rău-voitor, ostil, vrăjmaș; al dușmanilor. Cetatea... purtînd pe zidurile sale urmele boambelor dușmănești, rămase singură. NEGRUZZI, S. I 175. Nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească. ALECSANDRI, P. P. 124. adjectivdușmănesc
dușmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dușmănésc, imperf. 3 sg. dușmăneá; conj. prez. 3 să dușmăneáscă verb tranzitivdușmăni
dușmănì v. a fi dușman cuiva: îl dușmănește rău. verb tranzitivdușmănì
DUȘMĂNÍ, dușmănesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din dușman. verb tranzitivdușmăni
DUȘMĂNÍ, dușmănesc, vb. IV. Tranz. A avea sentimente ostile față de cineva; a urî. A învățat-o și pe fată să ne dușmănească. STANCU, D. 31. Sînt dușmănit și prigonit de măria-sa. SADOVEANU, Z. C. 152. [Se duse] să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. EMINESCU, N. 5. ◊ Refl. reciproc. Am fost vecine... și ne-am dușmănit. CAMILAR, N. I 87. Ne-am dușmănit fără nici o pricină cu vecinii noștri. ALECSANDRI, T. II 16. verb tranzitivdușmăni
2) dușmănésc v. tr. (d. dușman). Urăsc. V. refl. Mă urăsc reciproc: aceștĭ oamenĭ se dușmănesc. verb tranzitivdușmănesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidușmănesc
| dușmănesc | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | dușmănesc | dușmănescul | dușmănească | dușmăneasca |
| plural | dușmănești | dușmăneștii | dușmănești | dușmăneștile | |
| genitiv-dativ | singular | dușmănesc | dușmănescului | dușmănești | dușmăneștii |
| plural | dușmănești | dușmăneștilor | dușmănești | dușmăneștilor | |