durére f. Suferință fizică. Fig. Întristare: vorbea cu mare durere. – Vechĭ duroare. Într’un descîntec din Banat durime (Șez. 35, 110). substantiv feminindurere
duroáre f., pl. orĭ (lat. dǒlor, -oris; it. dolore, pv. cat. sp. dolor; fr. douleur, pg. dór. V. dor 1). Vechĭ. Durere. Azĭ. Ban. Pl. Podagră. substantiv femininduroare
duroare f. (Banat) pl. podagră, reumatism: iarbă de durori. [Vechiu-rom. duroare, durere («cu trudă și cu durori, să se hrănească». Moxa = lat. DOLOREM]. substantiv femininduroare
duroare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | duroare | duroarea |
plural | durori | durorile | |
genitiv-dativ | singular | durori | durorii |
plural | durori | durorilor |