duraluminiu definitie

DURALUMÍNIU s.n. Aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan și siliciu, foarte rezistent și ușor, folosit în aeronautică și în construcții mecanice. [Pron. -niu, var. duralumin, duraluminium s.n. / < fr. duralumin]. substantiv neutruduraluminiu

DURALUMÍNIU s. n. aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan și siliciu, foarte rezistent și ușor; dural¹. (< fr. duralumin) substantiv neutruduraluminiu

* duralumíniŭ n. Un aliaj format din aluminiŭ (93%), aramă (3%), manganez (3%) și magneziŭ (1%). substantiv neutruduraluminiŭ

!duralumíniu [niu pron. nyu] (du-ra-/dur-a-) s. n., art. duralumíniul substantiv neutruduraluminiu

DURALUMÍNIU® s. n. Aliaj al aluminiului cu cuprul și cu mici cantități de magneziu, ușor și rezistent, folosit în special la construcția avioanelor. – Dur¹ + aluminiu (după fr. duralumin). substantiv neutruduraluminiu

DURALUMÍNIU s. n. Aliaj ușor și rezistent al alumi­niului cu magneziu, cupru, mangan, siliciu etc., folosit pe scară întinsă la construcții mecanice (în special la construcția avioanelor). substantiv neutruduraluminiu