DURÁBIL, -Ă adj. Care ține mult timp; trainic. [Cf. fr. durable, it. durabile, lat. durabilis]. adjectivdurabil
DURÁBIL, -Ă adj. care ține mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis) adjectivdurabil
* durabíl, -ă adj. (lat. durabilis). Traĭnic, care durează mult: pod durabil. Adv. În mod durabil. adjectivdurabil
durábil adj. m., pl. durábili; f. durábilă, pl. durábile adjectivdurabil
durabil a. care poate dura mult timp. adjectivdurabil
DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis. adjectivdurabil
DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. (În opoziție cu trecător, temporar) Care durează3, care se întinde pe o lungă perioadă de timp, care ține mult timp; trainic, viabil. O pace durabilă în lume nu poate fi concepută decît dacă toate forțele progresiste ale lumii vor continua lupta pentru asigurarea unei democrații reale și active. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 8. Veți vedea cît e de adevărat Și de durabil ceea ce vă spun. CAMIL PETRESCU, T. III 447. ◊ (Adverbial) Ivan... știa să lucreze ca nimeni altul, curat, frumos și durabil. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 190. adjectivdurabil
durabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | durabil | durabilul | durabilă | durabila |
plural | durabili | durabilii | durabile | durabilele | |
genitiv-dativ | singular | durabil | durabilului | durabile | durabilei |
plural | durabili | durabililor | durabile | durabilelor |