dumă definitie

DÚMĂ s.f. Adunare legislativă în regimul țarist din Rusia. [< rus. duma]. substantiv feminindumă

DÚMĂ s. f. adunare legislativă în Rusia țaristă. ◊ (astăzi) camera inferioară a parlamentului rus. (< rus. duma) substantiv feminindumă

dumă, dume s. f. (adol.) 1. citat sau poantă preluată de altcineva și prezentată drept originală. 2. glumă proastă. substantiv feminindumă

DÚMĂ, dume, s. f. Nume dat adunării legislative din Rusia țaristă. – Rus duma. substantiv feminindumă

* dúmă f., pl. e (rus. dúma). Parlamentu rusesc (de la 1905 în coace). substantiv feminindumă

dúmă (adunare, organ) s. f., g.-d. art. dúmei substantiv feminindumă

Duma f. numele fostei Adunări naționale în Rusia. substantiv femininduma

DÚMĂ, dume, s. f. Adunare legislativă în vechiul regim țarist. substantiv feminindumă

DÚMĂ s. f. (În Rusia) 1. Denumire a adunărilor sau consiliilor boierilor (sec. X – începutul sec. XVIII). 2. Denumire a instituției reprezentative alese, cu funcție legislativă sau consultativă, creată cu scopul asigurării tranziției de la monarhia autocrată la cea constituțională. 3. Denumire a Camerei Inferioare a Parlamentului din Federația Rusă. – Din rus. duma. substantiv feminindumă

a da duma expr. a mitui. substantiv femininadaduma

a da dume expr. (adol.) a minți. substantiv femininadadume

a da o dumă expr. (adol.) 1. a prelua un citat sau o poantă de la altcineva și a o prezenta drept originală. 2. a face o glumă proastă. substantiv femininadaodumă