dulmá și durmá f. (turc. dolma, dovlecel; bg. sîrb. dolma, ngr. dolmás, scris nto-). Sud. Dovleac cu coaja albă. Dovlecel. V. lubene. temporardulma
dúlmă (-me), s. f. – Vînătă. Tc. dolma (Șeineanu, II, 165), cf. ngr. ντολμᾶς, bg., sb. dolma. Cuvînt rar. temporardulmă