DUBĂLĂRÍE, dubălării, s. f. (Reg.) n1. Tăbăcărie. 2. Meseria dubălarului. – (1) Din dub[e]ală + suf. -ărie, (2) din dubălar + suf. -ie. substantiv feminindubălărie
dubălărie f. Mold. tăbăcărie: fabrică de dubălărie. substantiv feminindubălărie
DUBĂLĂRÍE, dubălării, s. f. 1. (Mold.) Tăbăcărie. De dubălăria [lui] nu te-ai fi putut apropia cale de-o poștă, căci... te dobora duhoarea. HOGAȘ, DR. II 152. [Dubălarul] petrece de regulă în dubala sau argăseala de pe lîngă dubălării. MARIAN, INS. 9. 2. Meseria de dubălar. substantiv feminindubălărie
dubălărie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dubălărie | dubălăria |
plural | dubălării | dubălăriile | |
genitiv-dativ | singular | dubălării | dubălăriei |
plural | dubălării | dubălăriilor |