dubitativ definitie
- Vezi aici mai multe rimedubitativ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudub
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiv
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutiv
DUBITATÍV, -Ă adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ◊ Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif]. adjectivdubitativ
DUBITATÍV, -Ă adj. care exprimă o îndoială, un dubiu. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune. (< fr. dubitatif, lat. dubitativus) adjectivdubitativ
* dubitátiv, -ă adj. (lat. dubitativus). Care exprimă îndoĭală: propozițiune dubitativă. Adv. În mod dubitativ. adjectivdubitativ
dubitatív adj. m., pl. dubitatívi; f. dubitatívă, pl. dubitatíve adjectivdubitativ
dubitativ a. care exprimă dubiul. adjectivdubitativ
DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus. adjectivdubitativ
DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Gram.; despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărîre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. Propozițiile dubitative se construiesc cu modurile prezumtiv, conjunctiv și indicativ. adjectivdubitativ
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidubitativ
| dubitativ adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | dubitativ | dubitativul | dubitativă | dubitativa |
| plural | dubitativi | dubitativii | dubitative | dubitativele | |
| genitiv-dativ | singular | dubitativ | dubitativului | dubitative | dubitativei |
| plural | dubitativi | dubitativilor | dubitative | dubitativelor | |