DUBITÁ vb. I. intr. a se îndoi; a sta la îndoială, a șovăi. II. tr. (rar) a pune la îndoială. (< lat. dubitare) substantiv feminindubita
DUBITÁ vb. I. intr. a se îndoi; a sta la îndoială, a șovăi. II. tr. (rar) a pune la îndoială. (< lat. dubitare) verb tranzitivdubita
dubitare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dubitare | dubitarea |
plural | dubitări | dubitările | |
genitiv-dativ | singular | dubitări | dubitării |
plural | dubitări | dubitărilor |