drăcovénie #f.# (drac și #suf.# -enie din parascovenie). #Fam.# Drăcie: uniĭ zboară pe sus, alțiĭ se daŭ afund supt apă și cîte drăcoveniĭ toate (Sov. 232). substantiv feminindrăcovenie
drăcovénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. drăcovénia (-ni-a), g.-d. art. drăcovéniei; pl. drăcovénii, art. drăcovéniile (-ni-i-) substantiv feminindrăcovenie
drăcovenie f. drăcie mare: ce drăcovenie o mai fi și asta? [Tras din drac cu finalul analogic din parascovenie]. substantiv feminindrăcovenie
DRĂCOVÉNIE, drăcovenii, s. f. (Fam.) Drăcie. – Drac + suf. -ovenie. substantiv feminindrăcovenie
DRĂCOVÉNIE, drăcovenii, s. f. 1. Faptă de drac, lucru drăcesc; blestemăție. În « Strigoii » vedem... toate drăcoveniile care făceau, cînd eram mici, să ni se zburlească părul în cap. GHEREA, ST. CR. I 110. 2. Minunăție, ciudățenie. Mahalaua aflase drăcovenia din casa hamalului. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 41. Nu știa că ce drăcovenie să fie aia. ISPIRESCU, L. 255. ♦ Năzbîtie, bazaconie, comedie2. Cine știe ce drăcovenie are să spună. PREDA, Î. 95. – Variantă: (rar) dracovénie (ISPIRESCU, L. 255) s. f. substantiv feminindrăcovenie
DRACOVÉNIE s. f. v. drăcovenie. temporardracovenie
DRĂCOVÉNIE, drăcovenii, s. f. 1. Faptă de drac, lucru drăcesc; blestemăție. În « Strigoii » vedem... toate drăcoveniile care făceau, cînd eram mici, să ni se zburlească părul în cap. GHEREA, ST. CR. I 110. 2. Minunăție, ciudățenie. Mahalaua aflase drăcovenia din casa hamalului. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 41. Nu știa că ce drăcovenie să fie aia. ISPIRESCU, L. 255. ♦ Năzbîtie, bazaconie, comedie2. Cine știe ce drăcovenie are să spună. PREDA, Î. 95. – Variantă: (rar) dracovénie (ISPIRESCU, L. 255) s. f. temporardrăcovenie
drăcovenie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | drăcovenie | drăcovenia |
plural | drăcovenii | drăcoveniile | |
genitiv-dativ | singular | drăcovenii | drăcoveniei |
plural | drăcovenii | drăcoveniilor |