DROTÁ, drotez, vb. I. Tranz. (Reg.) A încreți (părul) cu fierul. – Din drot. verb tranzitivdrota
DROTÁ, drotez, vb. I. Tranz. (Regional) A încreți ceva (mai ales părul, v. friza) cu fierul. (Metaforic) Departe-un stol de grauri drotează, leneș, zarea. PERPESSICIUS, S. 29. verb tranzitivdrota
drotéz v. tr. (d. drot). Încrețesc cu drotu (fr. friser): păr drotat. V. peptăn. verb tranzitivdrotez
drota verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)drota | drotare | drotat | drotând | singular | plural | ||
drotând | drotați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | drotez | (să)drotez | drotam | drotai | drotasem | |
a II-a (tu) | drotezi | (să)drotezi | drotai | drotași | drotaseși | ||
a III-a (el, ea) | drotează | (să)drotai | drota | drotă | drotase | ||
plural | I (noi) | drotăm | (să)drotăm | drotam | drotarăm | drotaserăm | |
a II-a (voi) | drotați | (să)drotați | drotați | drotarăți | drotaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | drotează | (să)droteze | drotau | drotară | drotaseră |