drot definitie

drot (dróturi), s. n.1. Sîrmă. – 2. Arc de sîrmă, folosit la scaune capitonate etc. – 3. Instrument metalic de ondulat părul. Germ. Draht (Diez, Gramm., I, 129), prin intermediul pol., rut. drot, cf. mag. drót (Gáldi, Dict., 125). – Der. drota, vb. (a ondula, a încreți părul); drotar, s. m. (Trans., persoană care repară capcanele rupte, legîndu-le cu sîrmă), cf. sb. drotar. substantiv neutru drot

drot n., pl. urĭ (ung. drót, pol. drót, d. germ. draht, sîrmă). Nord. Spirală de sîrmă groasă întrebuĭnțată ca resort la scaune și canapelele ca să le ție unflate. Est. Instrument (ca un foarfece) de încrețit păru. – V. tel. substantiv neutru drot

drot s. n., pl. dróturi substantiv neutru drot

drot n. sârmă groasă. [Ung. DRÓT (din nemț. Draht)]. substantiv neutru drot

DROT, droturi, s. n. 1. Arc de sârmă folosit la scaunele capitonate, la somiere etc. ♦ Sârmă. 2. Instrument metalic de forma unui clește lung, care, încălzit, servește la ondulatul părului. – Din magh. drót. substantiv neutru drot

DROT, droturi, s. n. (Regional) 1. Sîrmă. Grijeam de-o pasăre care era încinsă în cușcă de drot (sîrmă), îi dam apă și demîncare. RETEGANUL, P. V 81. Drot încîrligat, În carne băgat (Cercelul). GOROVEI, C. 63. 2. Spirală de sîrmă, folosită la capitonarea scaunelor, somierelor etc.; arc, resort. Uncheșul a oftat din nou, de s-au cutremurat pînă și... droturile șubrede ale cana­pelei. POPA, B. 93. N-am jețuri de damască pe droturi așezate... Am numai două laviți. MACEDONSKI, O. II 61. 3. Fier de frizat. Ridica cu pieptenele un val de păr și strecura drotul în el într-o fumegare ușoară. SADOVEANU, O. IV 90. substantiv neutru drot

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului drot

drot   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drot drotul
plural droturi droturile
genitiv-dativ singular drot drotului
plural droturi droturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z