DRONT s. m. porumbel uriaș, de mărimea unei lebede, incapabil de zbor, descoperit în insulele Mauritius din Oc. Indian și dispărut în urma distrugerii lui de către coloniști. (< fr. dronte) substantiv masculindront
* dront m. (cuv. indigen Din insula Maurițiŭ). Un fel de struț maĭ mic care trăĭa pin insula Maurițiŭ și cele-lalte insule din sud-estu Africiĭ pînă pe la sfîrșitu seculuĭ XVII. substantiv masculindront
dront substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dront | drontul |
plural | dronți | dronții | |
genitiv-dativ | singular | dront | drontului |
plural | dronți | dronților |