dricuit definitie

credit rapid online ifn

dricuí (-uésc, -ít), vb.1. A brăzda, a săpa. – 2. A brăzda, a străbate. Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu ceh. drkoliti „a lovi, a bate”. În Trans. adjectivdricui

dricuí (-uésc, -ít), vb.1. A brăzda, a săpa. – 2. A brăzda, a străbate. Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu ceh. drkoliti „a lovi, a bate”. În Trans. verb tranzitivdricui

credit rapid online ifn

dricuĭésc v. tr. (cp. cu ceh. drkoliti, a buchisi, a pumni. Bern. 1, 232). Vest. Frămînt, rîm, scurm. Cutreĭer: vaporu dricuĭe valurile (ChN. 1, 114), oștile străine dricuĭaŭ pămîntu Cipruluĭ și Egiptuluĭ (138 și 183), ofițeru de cart dricuĭe puntea (157), valurile se dricuĭe (161). – La Cod. „bătăturesc”. verb tranzitivdricuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidricuit

dricuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dricuit dricuitul dricui dricuita
plural dricuiți dricuiții dricuite dricuitele
genitiv-dativ singular dricuit dricuitului dricuite dricuitei
plural dricuiți dricuiților dricuite dricuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z