DRAGÁ vb. I. tr. 1. A săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. A curăța de mine o cale navigabilă. [< fr. draguer, it. dragare]. adjectivdraga
DRAGÁ vb. I. tr. 1. A săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. A curăța de mine o cale navigabilă. [< fr. draguer, it. dragare]. verb tranzitivdraga
DRAGÁ vb. tr. 1. a săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. a curăța de mine o cale navigabilă. (< fr. draguer) verb tranzitivdraga
dragá (a ~) vb., ind. prez. 3 dragheáză verb tranzitivdraga
DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer. verb tranzitivdraga
DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga sub apă și a scoate materialul săpat cu ajutorul acesteia. 2. A curăța de mine o cale navigabilă. verb tranzitivdraga
* draghéz, a -gá v. tr. (fr. draguer). Curăț de nomol saŭ de nisip: a draga un rîŭ. verb tranzitivdraghez
dragat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | dragat | dragatul | dragată | dragata |
plural | dragați | dragații | dragate | dragatele | |
genitiv-dativ | singular | dragat | dragatului | dragate | dragatei |
plural | dragați | dragaților | dragate | dragatelor |