dorovăí (-ăésc, -ít), vb. – A epuiza, a obosi, a uza. Pare creație expresivă, cf. ciorovăi, sporovăi, (după Scriban, în legătură cu dîrvăli). În Trans. substantiv feminindorovăi
dorovăí (-ăésc, -ít), vb. – A epuiza, a obosi, a uza. Pare creație expresivă, cf. ciorovăi, sporovăi, (după Scriban, în legătură cu dîrvăli). În Trans. verbdorovăi
dorovăí, dorovăiesc, vb. tranz. – A face curățenie în casă în ajun de sărbători (Papahagi 1925). În Maramureșul din dreapta Tisei e atestată forma dorvăi „a face curățenie” (DRT). – Et. nec. (MDA). verbdorovăi
dorovăĭésc și -oĭésc v. tr. (rudă cu dîrvală). Vest. Deteriorez, uzez, hodorogesc, slăbesc: căruță dorovăită, picĭoare dorovăite. V. dărîn. verbdorovăĭesc
dorovăire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dorovăire | dorovăirea |
plural | dorovăiri | dorovăirile | |
genitiv-dativ | singular | dorovăiri | dorovăirii |
plural | dorovăiri | dorovăirilor |