dormitor definitie

DORMITÓR, dormitoare, s. n. 1. Cameră de dormit, într-o locuință particulară. Are două încăperi, un salonaș-dormitor și un iatac alături. GALACTION, O. I 609. În dormitor era lumină și se făcuse puțin foc. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. ♦ Mobila din camera de dormit. Și-a comandat un dormitor de nuc. 2. Sală mare cu paturi (într-o cazarmă, într-un internat sau pe lîngă un șantier), în care dorm mai mulți oameni. [Soldații] urcau iar în domnitoarele înghe­țate. CAMILAR, N. I. 375. substantiv neutru dormitor

DORMITÓR s. n. cameră de dormit (într-o locuință, cazarmă, internat etc.). ◊ mobilă din camera de dormit. (< lat. dormitorium) substantiv neutru dormitor

* dormitór n., pl. oare (lat. dormitorium). Sală comună de dormit în școale, cazarme ș.a. V. ĭatac. substantiv neutru dormitor

dormitór s. n., pl. dormitoáre substantiv neutru dormitor

dormitor n. sală de dormit. substantiv neutru dormitor

DORMITÓR, dormitoare, s. n. Cameră de dormit (într-o locuință particulară, într-o școală, într-o cazarmă etc.). ♦ Mobilă adecvată pentru camera de dormit a unei locuințe particulare. – Din lat. dormitorium. substantiv neutru dormitor

gimnastică de dormitor expr. (glum.) act sexual consumat între doi parteneri; contact sexual. substantiv neutru gimnasticădedormitor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dormitor

dormitor   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dormitor dormitorul
plural dormitoare dormitoarele
genitiv-dativ singular dormitor dormitorului
plural dormitoare dormitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z