doicire definitie
- Vezi aici mai multe rimedoicire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudoi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
DOICÍ, doicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea meseria de doică. – Din doică. substantiv feminindoici
doicì v. a alăpta: ea l-a doicit. verbdoicì
DOICÍ, doicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea meseria de doică. O duse să doicească, Chiar copilul ei să-l crească. PANN, P. V. III 43. verbdoici
doĭcésc v. intr. (d. doĭcă). Vest. A funcționa ca o doĭcă. V. tr. A îngriji un copil după alăptare, a-l dădăcĭ. verbdoĭcesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidoicire
| doicire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | doicire | doicirea |
| plural | doiciri | doicirile | |
| genitiv-dativ | singular | doiciri | doicirii |
| plural | doiciri | doicirilor | |