docăni definitie

credit rapid online ifn

docăní (-nésc, -ít), vb. – A pisa, a insista, a deranja. – Var. docăi. Creație expresivă, cf. tocăni, bocăni. În Olt. și Munt. verb tranzitivdocăni

docăĭésc și docănésc v. tr. (cp. cu tocănesc). Olt. Stăruĭ, insist, bat capu: l-am certat, l-am docănit; degeaba! (NPl. Ceaur, 54 și 14). verb tranzitivdocăĭesc

credit rapid online ifn

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidocăni

docăni   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)docăni docănire docănit docănind singular plural
docănind docăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) docănesc (să)docănesc docăneam docănii docănisem
a II-a (tu) docănești (să)docănești docăneai docăniși docăniseși
a III-a (el, ea) docănește (să)docăneai docănea docăni docănise
plural I (noi) docănim (să)docănim docăneam docănirăm docăniserăm
a II-a (voi) docăniți (să)docăniți docăneați docănirăți docăniserăți
a III-a (ei, ele) docănesc (să)docănească docăneau docăni docăniseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z