dobzălá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 dobzăleáză verb tranzitivdobzăla
dobzălà v. Mold. a bate înfundat: ia taci, că te-oiu dobzăla eu CR. [Din dobză (Tr. a dobza, a bate bine), formă amplificată din dobă cu finala dela țesălà]. verb tranzitivdobzălà
DOBZĂLÁ, dobzălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A bate tare pe cineva. – Cf. magh. dobzani. verb tranzitivdobzăla
DOBZĂLÁ, dobzălez, vb: I. Tranz. (Mold.) A bate zdravăn, a snopi în bătaie. Ei, taci, cumătre, că te-oi dobzăla eu. CREANGĂ, P. 28. Las’c-oi dobzăla-o eu ! NEGRUZZI, S. III 31. – Variantă: dobzá vb. I. verb tranzitivdobzăla
dobzăléz (nord) și dobzéz (Trans.) v. tr. (cp. cu vsl. do-lobŭzati, lobŭzati, a săruta, adică „a alinta” și cu ung. dobzani, a se unfla). Iron. Bat țeapăn, cĭomăgesc. verb tranzitivdobzălez
dobzălat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | dobzălat | dobzălatul | dobzălată | dobzălata |
plural | dobzălați | dobzălații | dobzălate | dobzălatele | |
genitiv-dativ | singular | dobzălat | dobzălatului | dobzălate | dobzălatei |
plural | dobzălați | dobzălaților | dobzălate | dobzălatelor |