DISTILÁ vb. tr. a efectua o distilare. (< fr. distiller, lat. distillare) verb tranzitivdistila
DISTILÁ vb. I. tr. A transforma în vapori un lichid și a-l condensa după aceea pentru a separa astfel din el corpurile nevolatile pe care le conține. [P.i. -lez, 3,6 -lează. / < fr. distiller, it. distillare]. verb tranzitivdistila
distilá (a ~) vb., ind. prez. 3 distileáză verb tranzitivdistila
distilà v. 1. a separa prin mijlocul căldurei părțile volatile ale unei substanțe: alcoolul se obține distilând vinul, grânele etc.; 2. a face să curgă încet: bradul distilează terebentina; 3. fig. a răspândi: a distila otravă. verb tranzitivdistilà
DISTILÁ, distilez, vb. I. Tranz. A trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid). – Din fr. distiller, lat. distillare. verb tranzitivdistila
DISTILÁ, distilez, vb. I. Tranz. A separa un lichid de corpurile nevolatile pe care le conține, transformîndu-l în vapori, care apoi se condensează și se colectează; a separa unul cîte unul dintr-un amestec lichid diverșii lui componenți, supunînd lichidul la temperaturi diferite, pentru a colecta treptat vaporii fiecărui component. verb tranzitivdistila
distila verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)distila | distilare | distilat | distilând | singular | plural | ||
distilând | distilați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | distilez | (să)distilez | distilam | distilai | distilasem | |
a II-a (tu) | distilezi | (să)distilezi | distilai | distilași | distilaseși | ||
a III-a (el, ea) | distilează | (să)distilai | distila | distilă | distilase | ||
plural | I (noi) | distilăm | (să)distilăm | distilam | distilarăm | distilaserăm | |
a II-a (voi) | distilați | (să)distilați | distilați | distilarăți | distilaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | distilează | (să)distileze | distilau | distilară | distilaseră |