distanță definitie

DISTÁNT, -Ă adj. Rece, rezervat, necomunicativ, bățos. [< fr. distant]. adjectiv distant

DISTÁNT, -Ă adj. (despre oameni sau comportamentul lor) rece, rezervat, necomunicativ. (< fr. distant) adjectiv distant

distánt adj. m., pl. distánți; f. distántă, pl. distánte adjectiv distant

* distánt, -ă adj. (lat. distans, -ántis, d. dis-stare, a fi la distanță). Depărtat, care e la distanță: toate punctele circumferințeĭ îs egal distante de centru (echidistante). adjectiv distant

DISTÁNT, -Ă, distanți, -te, adj. (Despre oameni) Care este de o politețe rece și puțin comunicativă în relațiile cu ceilalți, care este rezervat; (despre atitudinea, manifestările oamenilor) care exprimă, trădează pe omul distant. – Din fr. distant. adjectiv distant

DISTÁNT, -Ă, distanți, -te, adj. 1. (Despre persoane sau despre atitudinea lor) Care ține la distanță (pe alții); rezervat, necomunicativ, rece. Domnul se întoarse cu un surîs de aprobare, dar deveni îndată indiferent și distant. C. PETRESCU, Î. II 147. 2. (Neobișnuit) Care se află la oarecare distanță; depărtat, distanțat. [Șanțurile] sînt distante unul de altul. ODOBESCU, S. II 178. adjectiv distant

DISTÁNȚĂ s.f. 1. Interval între două puncte; spațiu, interval care există, se întinde între două lucruri, între două locuri etc. 2. Depărtare. 3. Interval de timp. 4. (Fig.) Diferență de rang, de situație între două persoane. [< fr. distance, it. distanza, cf. lat. distantia]. substantiv feminin distanță

DISTÁNȚĂ s. f. 1. interval, spațiu între două puncte. ♦ a ține pe cineva la ~ = a se purta rece, distant față de cineva. 2. interval de timp. 3. (fig.) diferență de rang, de situație între două persoane. (< fr. distance, lat. distantia) substantiv feminin distanță

* distánță f., pl. e (lat. dis-stantia. V. constanță). Depărtare, interval: distanță de treĭ ore, de treĭ metrĭ. A ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să se apropie, (fig.) a-l trata de sus, a nu face familiaritate cu el. A micșora distanțele, a face să ajungĭ maĭ răpede: trenu micșorează distanțele. substantiv feminin distanță

distánță s. f., g.-d. art. distánței; pl. distánțe substantiv feminin distanță

distanță f. 1. spațiu sau interval ce separă obiecte, locuri, timpuri; 2. diferență între persoane sau lucruri: distanța între suveran și supușii săi. substantiv feminin distanță

DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Interval care desparte două puncte în spațiu; depărtare. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. De la distanță = de la un punct depărtat. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale (egale). ◊ Expr. A ține pe cineva la distanță = a se arăta distant față de cineva. ♦ Interval de timp care desparte două momente, două evenimente. 2. Fig. (Rar) Deosebire, diferență. Distanța de la roșu la roz. – Din fr. distance, lat. distantia. substantiv feminin distanță

DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Lungimea celei mai scurte linii dintre două puncte; p. ext. spațiu, întindere care desparte un punct de altul sau o persoană de alta. Se va păstra o distanță egală între rînduri.Loc. adv. Din dis­tanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale. Se văd din distanță în distanță movile. ODOBESCU, S. II 166. ♦ Interval de timp care desparte două evenimente. 2. Depărtare. Au murit în aceeași zi, în orașe diferite, la 300 km distanță. CAMIL PETRESCU, T. III 46. ◊ Fig. Între ei rămăsese oarecare distanță, și anume distanța respectului pe care Constantin îl simțea pentru cultura acestui camarad. GALACTION, O. I 130. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. [Lupii] răma­seră lătrînd și chelălăind la distanță. SADOVEANU, Z. C. 25. De la distanță = de la un punct (relativ) depărtat. Am citit eu de la distanță în gîndurile d-tale. CAMIL PETRESCU, T. III 137. Gore îi saluta de la distanță. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la distanță = a impune (cuiva) rezervă, a nu lăsa (pe cineva) să devină (prea) familiar, a se arăta distant (față de cineva). substantiv feminin distanță

distanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 distanțeáză verb tranzitiv distanța

distanțà v. a lăsa la distanță, a întrece. verb tranzitiv distanțà

DISTANȚÁ vb. I. 1. tr. A lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. 2. refl. A întrece, a depăși. ♦ A se depărta, a lăsa în urmă. ♦ (Fig.) A se deosebi (de cineva) ca valoare. [< fr. distancer, it. distanziare]. verb tranzitiv distanța

DISTANȚÁ vb. I. tr. a lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. II. refl. 1. a întrece, a depăși. ◊ a se depărta, a lăsa o urmă. 2. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare. (< fr. distancer) verb tranzitiv distanța

DISTANȚÁ, distanțéz, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer. verb tranzitiv distanța

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A pune un interval între două sau mai multe ființe sau lucruri, a lăsa o distanță; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva), a lăsa în urmă, a întrece (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (de cineva) în idei, în con­cepții etc.; a întrece (pe cineva) ca valoare. verb tranzitiv distanța

* distanțéz v. tr. (fr. distancer). Las la distanță, întrec. La alergărĭ, retrag unuĭ alergător (unuĭ cal) beneficiŭ banilor luĭ din cauza vre-uneĭ neregularitățĭ în alergare. verb tranzitiv distanțez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului distanță

distanță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular distanță distanța
plural distanțe distanțele
genitiv-dativ singular distanțe distanței
plural distanțe distanțelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z