www.ReduPedia.ro
Definitie disprețuitor - ce inseamna disprețuitor - Dex Online

disprețuitor definitie

DISPREȚUITÓR, -OÁRE adj. Care disprețuiește. // adv. Cu dispreț. [< disprețui + -tor]. adjectiv disprețuitor

DISPREȚUITÓR, -OÁRE adj., (și adv.) care disprețuiește. (< disprețui + -tor) adjectiv disprețuitor

* disprețuitór, -oáre adj. Care disprețuĭește: disprețuitor de banĭ. adjectiv disprețuitor

disprețuitór (-țu-i-) adj. m., pl. disprețuitóri; f. sg. și pl. disprețuitoáre adjectiv disprețuitor

desprețuitor a. și m. care desprețuește. adjectiv desprețuitor

DISPREȚUITÓR, -OÁRE, disprețuitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț. [Pr.: -țu-i-] – Disprețui + suf. -tor. adjectiv disprețuitor

DISPREȚUITÓR, -OÁRE, disprețuitori, -oare, adj. Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț; bat­jocoritor. Avea o gură mică și fragedă, însă cu o expresiune aspră și disprețuitoare. GALACTION, O. I 627. Safta îl piro­nise cu o privire disprețuitoare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 214. La toate întrebările ce li se făcu ei [prizonierii] toți răspunseră prin o tăcere mîndră și disprețuitoare. BĂLCESCU, O. I 344. ◊ (Adverbial) Tu tot cu jivinele tale... privi disprețuitor Mînecuță pe mezin. SADOVEANU, P. M. 309. – Pronunțat: -țu-i-. adjectiv disprețuitor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului disprețuitor

disprețuitor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disprețuitor disprețuitorul disprețuitoare disprețuitoarea
plural disprețuitori disprețuitorii disprețuitoare disprețuitoarele
genitiv-dativ singular disprețuitor disprețuitorului disprețuitoare disprețuitoarei
plural disprețuitori disprețuitorilor disprețuitoare disprețuitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z