direcționare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedirecționare
- Vezi aici mai multe rimedirecționare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudir
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
DIRECȚIONÁRE, direcționări, s. f. Acțiunea de a direcționa. [Pr.: -ți-o-] – V. direcționa. substantiv feminindirecționare
DIRECȚIONÁ vb. I. tr. A imprima o anumită direcție; a orienta. [Pron. -ți-o-. / < direcție + -ona]. verb tranzitivdirecționa
DIRECȚIONÁ vb. tr. a imprima o anumită direcție; a orienta într-un anumit sens. (< fr. directionner) verb tranzitivdirecționa
*direcționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 direcționeáză verb tranzitivdirecționa
DIRECȚIONÁ, direcționéz, vb. I. Tranz. A orienta, a îndruma într-un anumit sens. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionner. verb tranzitivdirecționa
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidirecționare
| direcționare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | direcționare | direcționarea |
| plural | direcționări | direcționările | |
| genitiv-dativ | singular | direcționări | direcționării |
| plural | direcționări | direcționărilor | |