DIATÉZĂ1 s.f. Categorie gramaticală verbală care arată raportul dintre acțiune și cel care o săvârșește. [Cf. lat., gr. diathesis]. substantiv feminindiateză
DIATÉZĂ2 s.f. Predispoziție a organismului la anumite boli. [< fr. diathèse, cf. gr. diathesis – dispoziție]. substantiv feminindiateză
DIATÉZĂ1 s. f. categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. (< fr. diathèse, germ. Diathese) substantiv feminindiateză
DIATÉZĂ2 s. f. predispoziție a unei persoane pentru anumite boli. (< fr. diathèse) substantiv feminindiateză
* diatéză f., pl. e (vgr. diáthesis. V. teză). Med. Dispozițiune generală a uneĭ persoane de a fi prinsă de cutare orĭ cutare boală: diateză artritică. substantiv feminindiateză
diatéză (di-a-) s. f., g.-d. art. diatézei; pl. diatéze substantiv feminindiateză
diateză f. Med. dispozițiune generală a organismului (mai adesea ereditară), care, după ce a rămas latentă, se manifestă prin aptitudinea de a contracta unele boale (tuberculoza, etc.). substantiv feminindiateză
DIATÉZĂ1, diateze, s. f. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse. substantiv feminindiateză
DIATÉZĂ2, diateze, s. f. Predispoziția unei persoane de a contracta anumite boli. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse. substantiv feminindiateză
DIATÉZĂ, diateze, s. f. (Gram.) Fiecare din formele verbale care indică raportul dintre acțiune și cel care o săvîrșește. Diateză activă. Diateză pasivă. – Pronunțat: di-a-. substantiv feminindiateză
diateză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | diateză | diateza |
plural | diateze | diatezele | |
genitiv-dativ | singular | diateze | diatezei |
plural | diateze | diatezelor |