DIASTÁZĂ s.f. 1. Ferment solubil care transformă diverse substanțe; enzimă. 2. Dezlipire accidentală a două părți anatomice normal unite sau articulate între ele; disjuncție. [< fr. diastase, cf. gr. diastasis – separație]. substantiv feminindiastază
DIASTÁZĂ s. f. 1. enzimă. 2. dezlipire accidentală a două părți anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncție. (< fr. diastase) substantiv feminindiastază
* diastáză f., pl. e (vgr. diástasis, distanță. V. extaz, metastază). Chir. Depărtarea accidentală a doŭă oase articulate. Chim. Ferment solubil care transformă diferite substanțe: ptialina glandelor salivare e o diastază. substantiv feminindiastază
!diastáză (di-as-ta-/-a-sta-) s. f., g.-d. art. diastázei; pl. diastáze substantiv feminindiastază
DIASTÁZĂ, diastaze, s. f. 1. (Biol.) Enzimă. 2. (Med.) Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unui șoc, a unui efort etc. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastase. substantiv feminindiastază
DIASTÁZĂ, diastaze, s. f. 1. (Chim.) Amilază. 2. (Anat.) Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unei lovituri, a unui efort violent etc. – Pronunțat: di-a-. substantiv feminindiastază
diastază | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | diastază | diastaza |
plural | diastaze | diastazele | |
genitiv-dativ | singular | diastaze | diastazei |
plural | diastaze | diastazelor |