DIAMAGNÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Cu însușirea de a se deplasa din regiunile cu câmp magnetic mai intens către regiunile cu câmp magnetic mai slab. [< fr. diamagnétique, cf. gr. dia – între, fr. magnétique]. adjectivdiamagnetic
DIAMAGNÉTIC, -Ă adj. (despre unele corpuri) care se deplasează de la un câmp magnetic mai intens către altul mai slab. (< fr. diamagnétique) adjectivdiamagnetic
diamagnétic (di-a-) adj. m., pl. diamagnétici; f. diamagnétică, pl. diamagnétice adjectivdiamagnetic
DIAMAGNÉTIC, -Ă, diamagnetici, -ce, adj. (Fiz.; despre corpuri) Caracterizat prin diamagnetism. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamagnétique. adjectivdiamagnetic
DIAMAGNÉTIC, -Ă, diamagnetici, -e, adj. (Despre o substanță) Care are proprietatea de a fi acționat de o forță magnetică îndreptată dinspre regiunile cu cîmp magnetic mai intens spre cele cu cîmp magnetic mai slab. – Pronunțat: di-a-. adjectivdiamagnetic
diamagnetic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | diamagnetic | diamagneticul | diamagnetică | diamagnetica |
plural | diamagnetici | diamagneticii | diamagnetice | diamagneticele | |
genitiv-dativ | singular | diamagnetic | diamagneticului | diamagnetice | diamagneticei |
plural | diamagnetici | diamagneticilor | diamagnetice | diamagneticelor |